La revedere . . .

        Te-am iubit..si nu te-am iubit…ti-am daruit tot ce puteam avea atunci si tu nu ai facut decat sa imi furi naivitatea si toate visurile ce le aveam..Tot ce simteam era atat de puternic , atat de devastator…m-ai schimbat! 

         Sau poate durerea finalului m-a schimbat atat de mult incat acum, de cele mai multe ori tanjesc dupa mine, dupa ce eram candva…imi caut in oglinda sufletul si nu mi-l gasesc…e inchis undeva, bine de tot..sau e furat…sau pierdut in mare…da, in marea tristetii mele , in marea singuratatii mele, in marea visurilor mele…

             Acum stiu ca te-am uitat, acum stiu ca esti o parte din trecutul meu , acum stiu ca nu imi mai este dor de tine…  

La revedere iubire din liceu... 

Nostalgie ...

Seara rece...toamna ce ne cucereste treptat -raceala
Sunet al "mortii "  noastre sau sa fie opusul ?!
Momente in care mi-e dor de acel "el " -tristete
Nu a mai ramas nimic de spus -  eternitate rece

Cat mai departe , departe , departe - uitare
Decizii ce trebuie luate din cauza trecutului,
Insa azi nu pot caci parfumul tau inca il simt
Trupul meu inca are amprenta atingerilor tale...

Timp necesar pentru a putea renunta- nu pot
Asteptare cruda , zile ce trec tot mai greu,
Un singur moment cu "el " - dorinta ascunsa
Nu va venii , nu este posibil si totusi sper...

Mi-e dor de "el " ...
       Ce altceva mai e de spus ?!

Recele sarut al mortii . . .

Ciudat ma simt,caci noapte nu-mi da pace iar mii de ganduri aruncate –stele  in univers

Visez la clipe apuse de demult-pasiune…ea inca arde in mine –ea nu-mi da pace..

Ciudat ma simt in noaptea rece , amintiri ce le trezeste  azi  in mine. . .

Dorinte ascunse ce zac profund  in mine   -  inca vreau ,  inca imi doresc  luna ..

Ciudat ma simt caci suspendata in timp eu sunt -  noaptea   e  rece ,trupul mi-e gol

Lacrimi calde  , umane  ce se scurg lent , amintiri apuse de demult ce imi lipsesc. . .

Nu pot inlocui ce am pierdut . . . caci nimeni nu-I poate lua locul – durere

E doar amagirea sufletului meu  , o realitate rece – nu respir  . . .

                        Recele sarut al mortii ce inca  mi-l doresc  . .  .

Sfarsit de vara...

Zace intinsa pe podeaua camerei ei
Fantome ale trecutului ce o bantuie lent. . .
Amintiri ce si-au lasat amprenta pe suflet ,
Lacrimi reci...isi spun durerea constant. . .

Zambete pierdute intr-un acvariu. . .
Verdele crud al ochilor ei se stinge incet,
Sperante pierdute. . . decizii amare
Ploaia rece de vara ii uda trupul. . .

Parc ce trezeste iubirea apusa candva ,
Imbratisari tandre - camera
Dorinte atunci - regrete acum . . .
Seara trista ...nostalgie rece -
                             Inca il  . . .

Remember her . . .

Hope was but a timid friend
Watching how her fate would tend
Now she sit in the garden
Where the Bluebell waves in summer air


The summer leaves with her lovely pride
The silent tree is her sweetest shade
Now she's dead -no sad songs for her
No roses at her head...

Room after room she hunt the house

Heart, fear nothing , for , heart -find her
Still the same hole in her soul -always leave
Love was dead....

Iulie rece : sarutul

Durere ce te apasa precum caldura de vara ,
Te sufoca , simti cum bataile inimii se scurg
Astepti eliberarea precum astepti ploaia ,
Lipsita de putere , secata de sperante ...

Ochii ii inchide , noaptea se asterne lent
Orasul tace la suferinta ei tacuta...
Uitand  a mai fi .... nu mai exist -
Sarutul rece al mortii mi-l doresc

Raman doar ecouri mute...
            Sperante apuse recent ...
                          Renunt la ce iubesc ...
                                     AZI imi primesc sarutul !

Iulie rece...

Amintiri ce imi rascolesc sufletul atat de adanc , poveste incheiata sec
Neavand curajul necesar , plecand atat de repede, a lasat  sperante moarte
Lacrimi reci , suflet ucis cand a iesit pe usa  - acum ea zace intinsa,
Zile calde , nopti atat de reci-suflet lent ce arde , mistuind-o

Durere muta , ce i se citeste in ochii verzi ,stinsi de iluzii , sperante distruse
Fantome ale trecutului ce zac in ea ...aripi frante , strigate ce se vad,
Plimbari in parcul solitar cu luna  martor al iubirilor si suferintelor vesnice
Luceafarul ce o priveste trist intotdeauna ,atat de departe si totusi aproape.

Recele sarut al mortii ce mi-l doreste ,caci sufletul ma doare si sec imi ramane
Urma de iubire ce si-a lasat amprenta ,  visuri spulberate precum iau  nastere
 Sentiment ce te tine in viata, sentiment ce iti da putere , sentiment ce te omoara
 Esti jucaria destinului tau , intr-o lume falsa , suflet trist - lumini stinse ...

A stii sa renunti...

            A renunta- usor de spus , usor de ales acest lucru , dar oare e de cele mai multe ori alegerea potrivita care o putem face ?!  Fara acest lucru nu am mai avea parte de iubire , caci daca stau bine si ma gandesc ..cand iubesti renunti la luciditate .

                Fara aceasta renuntare , fara singuratatea ce uneori o alegem , fara amaraciunea si durerea ce zace de cele mai multe ori adanc ascunsa in sufletele si inimile noastre noi nu am mai putea avea nici macar acea iluzie …de fericire ..de iubire ..de a te simtii implinit.

               A renunta de cele mai multe ori e in stransa legatura cu suferinta. Si totusi nu e usor sa suferi pentru o cauza sau pentru o misiune?! Prin faptul ca ea face parte din viata , face ca durerea sa devina una nobila , mareata. 

              Dar ce faci atunci cand trebuie sa explici suferinta din cauza unui “el “  ? Din punctul meu de vedere acest lucru e imposibil..atunci te simti in infern , caci nu mai exista nici maretie , nici noblete…in cele din urma ramane doar mizeria si decizia ta de a renunta .

             Prin asta revin la ideea mea…iubirea-tragedia mea caci aceasta lasa urme adanci , e plina de extaz dar in acelasi timp si de agonie. Si daca e tragic…dati-mi tragedia caci nu vreau sa renunt la ea ! 

Obsesie : Dragostea

Există momente în viată ce mor … şi moartea în mine tot creste

           Sa dezgrop cu  dor si sentimentul rece

           Sa-ti gust privirea … ce-n afecţiune-i gerul!

Să-mi găsesc neunirea si sa-mi trăiesc si viata fără a te pierde

                                                                    Infernul…

Acest dor de viată-i tumult infernal… dar el clar nu-nţelege

      Să fi blestemat de câtre-ascet har devine în viată o lege.

      Trăind ca rebeli … gustam si pelinul.

Amar ca regretul…Dar forţa de viată ne-atrage împreună

         Destinul…

Aşa şi apare al nostru prezent …bântuit de viitor,

Dorind o moarte rapida,

In timp ce inima-i fierbe si nopţile mor,

 Dispare!... Văzând ca momentul e doar de decor

                                                 Continuând încep sa zbor!

Linistea - moartea iubirii mele

Linistea - moartea iubirii  ingropate , teama ca inca iti e prezenta …

Te bantuie , te chinuie  fantoma  iubirii ce ai avut-o ,

Caci  nu mai trezeste decat durere –stinsa  

Respiratie agonica , lacrimi reci ce curg siroaie , e inca viu ,

Speranta ce ai avut-o  , timpul a distrus-o , a luat tot ce ai avut.

Tacere –sfarsitul a tot ce a fost sau   opusul acestui lucru ?!

Azi imi lipsesti , azi tacerea imi ia mintea , caci timpul lumii trece trist,

 Ai mei ochi devin o ceata , al meu suflet violet-renunt la tot ce-I bun

Azi  te las pe apa rece , sa plutesti spre a ta regasire …

Si sunt momente in viata ce mor …dar in mine tot creste…

Dezgrop sentimente reci  , caci in afectiune-I gheata sufletului tau,

Amar ca regretul , o legatura covalenta ce ne-atrage –Destinul.

Al nostru prezent bantuit , aduce  al nostru sfarsit …

O moarte rapida el isi doreste  cand noptile mor –dispar .

Moment de spaima , de abuz , momente de furie …

Ce viata lent mi le-a adus , mi le-a adus doar mie …

De ce totul e asa de greu ?  De ce accept furia ?

Caci sufletul in mine-I mort …cand mi-am uitat menirea,

Si totusi eu astept , fierband in propria-mi durere ,

O clipa rece , un moment in care nu voi plange…

Azi tu ramai o amintire grea ..a ceea ce ai fost candva.

Acum cand camera e goala si soarele a apus de mult

Traiesc o viata imorala , arzandu-mi chiar si propriu-mi cult

Iar tu in mine ramai doar-

                                       Doar  un ecou mult prea …strident  ! 

Iubire - Tragedie

"Un egoism puternic protejează împotriva îmbolnăvirii, însă trebuie, în cele din urmă, să începi să iubeşti, pentru a nu ajunge bolnav şi trebuie să te îmbolnăveşti când, ca urmare a unei frustrări, nu poţi iubi." –Sigmund Freud

A fii sau a nu fii egoist…asta e adevarata intrebare . Daca as alege prima varianta , da , m-am proteja pe mine insumi de ori chestie ce m-ar putea afecta, tot ce ar conta ar fi propria mea persoana. Dar ce sa fac atunci cand propria mea persoana refuza cu desavarsire sa se transforme in ceva ce nu ar mai lasa nicio urma  din ceea ce sunt cu adevarat ?! Pentru ca imi pasa, pentru ca intotdeauna am fost si intotdeauna am vrut sa fiu pentru ceilalti , chiar daca unii au ales sa plece ..ei intotdeauna pleaca…intotdeauna.

Revenind la ce este esential , da m-as proteja dar daca asta inseamna ca eu sa ajung sa ma simt inumana , atunci refuz , aleg a doua varianta caci prefer sa am parte de tot ce e frumos , urat , bun , rau , durere , iubire , indiferenta , inceput , sfarsit ….prefer sa am regretul acestei alegeri  de a fii “umana” in continuare –e ceea ce ma defineste , e ceea ce sunt .

Ahh…si iubirea…unul dintre cele mai frumoase sentimente…si in acelasi timp unul care poate distruge tot in calea lui.

 In momentul de fata as numii iubirea , Tragedie!

Iubirea-tragedia de a pierde ce iti doresti , dar si de a obtine.

Sa castigi ceea ce inima ta isi doreste ..este tot ceea ce poti spera. Sa te  afunzi pe tine  insuti in cineva si sa trezesti o inima care se teme sa iubeasca. Obtinand acest lucru este tragic, dar sa pierzi ceea ce inima ta isi doreste este si mai tragic.

    Si daca avand asta e tragic atunci vreau TRAGEDIA. Pentru ca nu as inapoia-o lumii. 

Timpul...

Timpul ia totul..indiferent daca vrei sau nu

Timpul ia totul , si-l poarta departe  si intr-un final ..ramane doar intunericul

Uneori gasim  pe altii in intuneric,  insa uneori ii pierdem din nou ...iar asta e TRAGIC .

Moarte lenta...

Durere , ce imi este luata , caci nici asta nu imi este permis sa mai am

Iubire ce nu imi va apartine vreodata , ce ma seaca si moare

Ea se duce cu tot cu trupu-mi rece , ea sterge orice urma din mine

Ma lasa pustiita mai rau ca un desert intr-o zi de iunie

Lacrimile –urma de viata lasata in mine ce se stinge lent

Sa tip  pentru veninul ce imi circula prin vene nu pot

Caci dureros  de seaca si goala incep sa ma simt

Umana nu mai vreau sa fiu , caci ma distrug

Nimic nu-mi este permis sa mai am

Toate imi sunt luate , captiva-s in  durere

Ma  arde din interior  cu atata  pasiune

 Candva ea viata –acum ea moarte imi ofera

Azi cad , trupul mi-e slabit , mi-e atat de sec

Sangele agonic imi curge din vene…

O ultima imagine cu el e tot ce mai am ..

Mor   fericita caci fara el nu pot fi…

Azi mor , azi eu ma duc in a mea lume  , AZI NU MAI SUNT  !

27 iunie 2012 5:18   E.V.

Noaptea plange

Eternul alb , eternul negru ,  singur ca si mine

Albul gol , zace in mine-negrul plin , ma bantuie

Amurg de vara –rece si stinsa tu  ma  lasi

Fara viata eu raman , ochii spre cer eu îi ridic

Azi nu mai vad , dar inca simt durere

Noaptea imi plange felul de a gandi

Acum traiesc  fara cuvinte , fara speranta

Marchez pe un bilet o poveste  cu “a fost “

O dulce otrava ce  imi ia mintea..

Si noaptea ce imi plange asa trista

Caci eu ma duc in a mea lume..

Inima inceteaza- eu mor !

Iar noaptea singura  plange –eternul alb, eternul negru-eterna mea iubire…

 E.V.

Vis mort

Singura …fara sentimente, fara sa ma simt umana ,

Renunt, caci  goala eu ma simt , azi nu mai sunt  , nu mai pot fi  eu..

Durerea  imi circula prin vene ,precum un venin imi invadeaza mintea

Lacrimile ea mi le ingheata ..Indiferenta îi ia locul – sec imi lasa  trupul..

Azi ma ingrop cu a mea iubire ,atat de departe de tot ce am avut

Nu mai ramane nimic din ea-decat o amintire veche , stinsa-

Ea nu mai simte , nu mai spera … S-a dus ..

 AZI a murit !

  E.V.